Omagiu?

Da, Gya, am promis că scriu despre vară, despre vară să fie.

Să o luăm cu începutul. Şi începutul a fost...vacanţa. A fost despărţirea de şcoala generală (ocazie cu care aduc un...omagiu....dragilor...mei foşti colegi...cărora le...duc dorul), de vechiul mod de viaţă, de o mare parte din vechiul anturaj, am lăsat în urma o parte din mine şi...nu mi-a părut rău.
Şi în vacanţă...am aşteptat. Ce? Am aşteptat rezulatul. Cum ce rezultat? Rezultatul efortului depus într-a VIII-a, când m-am chinuit să învăţ mai mult ca niciodata (până atunci). Şi am reuşit: am intrat în Sava!!! Am sărit în sus când m-a sunat un coleg să-mi spună că a văzut listele şi am intrat. A doua zi m-am dus glonţ la şcoală să văd cu ochii mei, şi am mai sărit o dată în sus :D. Şi apoi du-te, aleargă după acte, înscrie-te, dar nu poţi, nu poţi să faci copie legalizată după certificatul de naştere plastifiat, aşa că fă-ţi alt certificat, plimbă-te prin tot oraşul, pune-l şi pe tatăl tău să se plimbe prin tot oraşul, şi apoi...înscrie-te. Emoţii? O grămadă.
Şi apoi...teama. Cum vor fi profii? Cum vor fi colegii? O să ne înţelegem? Dacă nu ne înţelegem? Dacă o să fie mai rău ca în generală? Se poate? Dacă rămân la fizică? Dacă nu o să fac faţă? Dacă am colegi cu fiţe? Dacă nu o să pot să îmi fac prieteni?
Întrebările au ţinut cam o săptămână. Şi apoi două luni de linişte (numai linişte nu a fost aia, dar...vorba vine). Două luni la ţară, linişte, calm, nepăsare, tâmpenii... De ajuns.
Şi apoi, pe 14 Septembrie (mai era vară atunci?)...Home, Sweet Home. De ce pe 14? Uite-aşa.
Şi apoi şcoală. Şi colegi mişto. Şi prieteni noi. Şi linişte (asta da linişte. oarecum). Şi răsuflări uşurate. Şi zâmbete prietenoase. Şi schimbare de gândire. Şi altă muzică. Şi altă eu.
Şi apoi toamnă.

[This is for Gya]