Am promis că o să scriu în seara asta, dar... nu am inspiraţie. Mă bântuie gândul că mai am o grămadă de scris la fizică până poimâine, şi nu am nici un chef. E o săptămână îngrozitoare :-<>:)
Anii trecuţi era mai uşor. Nu eram atât de preocupată de şcoală...totul venea de la sine. Îmi lipsesc anii trecuţi. Îmi lipsesc şi vacanţele, mai ales cele de vară. Aş vrea să pot retrăi o vacanţă de vară...Nu ultima. Nu, am pierdut prea multe în ultima vacanţă, valori aruncate...unde? Nu ştiu. Şi pentru ce?
Aş vrea să pot retrăi o vacanţă de acum câţiva ani...Mergeam la ţară şi în fiecare după-amiază ne strângeam toţi într-un grup mare şi...ne jucam. Ce? Păăi...cel mai mult ne plăcea "De-a v-aţi ascunselea", mai ales seara, când umbrele şi copiii mici care nu ştiau să se joace nu ne mai dădeau de gol. Îmi plăcea să mă ascund în umbra unui gard mai ferit, dar nu mergea decât seara: nu mă vedea nimeni; sau după primul colţ, şi, cu puţin noroc, nu eram observată decât după ce o luam la fugă.
Ne mai jucam şi "Ţară, ţară, vrem ostaşi". Mă alegeau mereu pe mine, pentru că nu puteam să "rup rândurile", dar nu trecea nimeni de mine. >:) Aşa că mă plimbam dintr-o echipă în alta :D
Când ne plictiseam sau oboseam jucam "Fazan". Şi aici eram bună (bineînţeles că trebuie să mă laud), dar mai şi pierdeam, recunosc. Şi mai erau o grămadă..."Flori, fete şi băieţi", "Adevăr sau provocare" (acum nu prea mai are farmec, toate întrebările degenerează, şi revenim la valori aruncate), "Leapşa", "Raţele şi vânătorii" (ultimul nu îmi plăcea atât de mult, nu am fost niciodată bună la coordonarea ochi-membre; nu eram bună nici de raţă, nici de vânător :D).
Acum dacă spun că mai vreau să mă joc "De-a v-aţi ascunselea" se uită toată lumea ciudat la mine, şi aşa revin la cea mai arzătoare dorinţă a mea, aceea de a manipula timpul. La urma urmei am reuşit să atingem stelele. De ce nu am putea să întoarcem timpul?
[This is for Gya]
Ah :-? Ştiu ce melodie se potriveşte pentru postul ăsta! Ascultă Mihaela Runceanu - Să fim copii . Pe mine, pur şi simplu, mă face să-mi trăiesc cu mai multă pasiune "copilăria", deja pe sfârşite, de altfel, şi să mă gândesc cât de rău îmi va părea după ea atunci când "voi creşte mare":)).
RăspundețiȘtergerePur si simplu super :). Chiar mi-ar surade sa retraiesc o parte din copilarie, si mi-as dori ca oamenii sa nu se mai uite asa ciudat la mine cand ma mai comport ca un copil...it's just me:)..sunt putin mai distrata...asta e viata:))
RăspundețiȘtergereCum, spuneam, pur si simplu SUPER!!
In primul rand iti multumesc ca ai acceptat provocarea. A fost placut sa imi amintesc de unele jocuri pe care le uitasem. Dar nu putem schimba nimic, copilaria s-a dus, chiar daca spunem ca suntem inca niste copii. Suntem preocupati de fel si fel de lucruri si uitam sa mai fim copii. Uitam de jocurile noastre si de jucariile candva atat de dragi.
RăspundețiȘtergereUrmatoarea provocare e sa scrii despre ultima vacanta de vara (ca tot ai amintit de ea:) ).