Planuri pentru noul an

Well, I'm back.
Am fost plecată pentru câteva zile din Bucureşti şi am avut timp şi ocazii să mă gândesc la ce vreau de la noul an. Am încercat să-mi fac o idee referitor la ce vreau de la mine pentru anul viitor, şi la sfârşitul anului următor o să vad ce am reuşit să fac şi ce nu.

Deci....ce vreau eu de la 2010?

1. Să-mi stăpânesc mai bine emoţiile (Acesta e principalul obiectiv -să scap de tremuratul vocii sau si de tacerile prelungite)
2. Să merg mai mult pe jos
3. Să îmi păstrez prietenii
4. Să îmi fac şi mai mulţi prieteni
5. Să nu mai dezamăgesc pe nimeni
6. Să dorm mai puţin
7. Să citesc mai mult
8. Să visez la fel de mult
9. Să râd mai mult
10. Să trec peste momentele dificile cu zâmbetul pe buze
11. Să învăţ să fac clătite
12. Să cred în Moş Crăciun
13. Să fac mai multe fotografii

Cred că 13 sunt de ajuns pentru moment. Dacă îmi mai vine ceva în minte, completez :)

Pencil

Am mazgalit asta fara sa ma gandesc la ceva anume, dati-va cu parerea :D Orice comentariu, parere, impresie, critica etc. conteaza :)


Imi cer scuze pt calitatea inferiora, nu dispun de alte mijloace de a-mi posta mazgalelile pe blog :D

All You Need Is Love

Cast:
Evan Rachel Wood - Lucy
Jim Sturgess - Jude
Joe Anderson - Max Carrigan
Dana Fuchs - Sadie
Martin Luther - JoJo
Director: Julie Taymor

Am revăzut recent un film nu foarte cunoscut: Across the Universe. Pe scurt: este un musical în care sunt introduse multe melodii ale trupei The Beatles, cântate de actori nu foarte cunoscuţi, printre care se numără şi Evan Rachel Wood, Jim Sturgess, Dana Fuchs şi lista poate continua.

Unii spun că este o ofensă la adresa trupei The Beatles şi a fanilor săi, că nu are fir narativ, că actorii au cântat îngrozitor, masacrând nişte melodii geniale şi călcând în picioare nişte capodopere.
Alţii (printre care mă număr şi eu) au apreciat filmul, modul în care scenariul se potriveşte cu melodiile, faptul că toate personajele au nume inspirate din melodiile celor de la the Beatles ( Jude, Lucy, Sadie, Prudence etc.), însăşi ideea filmului, care nu este altceva decât un omagiu adus renumitei formaţii.
Mi s-a părut interesant şi faptul că, deşi au înregistrat înainte melodiile, actorii au cântat, acolo unde a fost posibil, chiar în timpul filmărilor; trebuie să recunoaştem că asta cere o mai mare putere de concentrare şi mult mai multă muncă.

Pe scurt: love story, ceva razboi, multă muzică bună, melodii vechi cu sound nou...merită văzut şi dacă nu sunteţi fan The Beatles. Eu nu eram când l-am văzut prima data. :)

You are great!

Trebuie sa vedeti. Complimentele pot schimba lumea.

De ce renuntam?

În ultima postare am spus că nu poţi lupta singur şi că atunci când nu mai e nimeni lânga tine renunţi. Întrebarea e urmatoarea: de ce renunţăm?
Oare cei din jur sunt cei care ne dau puterea de a lupta? Asta ar însemna că suntem dependenţi de cei din jurul nostru. Dar totuşi există nenumărate cazuri de oameni singuri care au luptat în continuare. Să se fi hrănit cu amintiri sau au fost pur şi simplu oameni independenţi?
Sau poate că, de fapt, nu luptăm [de menţionat că folosesc verbul "a lupta" în sensul de "a trăi"] pentru noi, ci pentru cei din jur, şi când suntem singuri nu mai avem pentru cine lupta. Dar asta ar implica o imensă cantitate de altruism, bunătate şi pasiune...iar oamenii sunt dominaţi de egoism.
Renunţarea face parte din viaţă sau reprezintă însăşi sfârşitul ei? Este renunţarea o opţiune? Putem, în orice moment, să ne oprim din alergat, să spunem că nu mai putem şi să ne aşezăm, cuminţi, pe margine? Şi din nou: de ce renunţăm?

Despre ură

"Problema era: magia se îneacă în ură. Nu, așteaptă, gândul se îneacă în ură. Voința de a mai trăi, aceea de a mai lupta...când toți ți se pun în cale, este mai ușor să renunți, să te lași să luneci...nu, nu este calea cea mai ușoară, este singura care poate fi parcursă...(...)Iată, da, când toți ți se pun în cale, este suficient să existe o singură persoană care să se lupte pentru tine, ca tu să-ți recuperezi forța, capacitatea de a lupta..."
Silvana de Mari

Oscilatii

Astăzi mi-am descoperit capacitatea de a trece rapid de la o stare la alta: de la râs isteric la o accentuată stare de nervozitate [cauzată de un taximetrist cretin care aproape că m-a jefuit, şi pe deasupra nu m-a dus unde trebuia, păcat că am observat prea târziu] şi la depresie acută [nu e plăcut să plonjezi în zăpadă la Universitate. Cei care mă cunoaşteţi, prefăceţi-vă că nu aţi citit asta].

Ca încheiere pentru această scurtă postare care nu cuprinde absolut nimic mai...profund, spun doar că oscilaţiile mele m-au făcut să cred că sunt puţin...anormală. Dar până la urmă cine poate defini normalitatea?

Jucarii

De ce jucarii? pentru ca jucariile nu le uitam. Desi le lasam deoparte, le aruncam sau le dam altora, nu le uitam, le pastram in suflet si ne amintim de ele. Avem nevoie doar de un mic imbold [multumiri lui Tudor Chirila pentru asta].

"Papusa mamei mele, cu par blond si ondulat si ochi albastri, pe care am vrut sa o fac sa semene cu mine: i-am facut breton [unul incredibil de stramb, dar se explica: aveam vreo 6 ani] si i-am colorat ochii cu un marker negru, care bineinteles ce s-a luat la prima interventie a mamei. Cu parul nu a mai avut ce sa faca.
Ii faceam si haine. Ii luam masuri [avea vreo 50 de cm], cautam petice colorate si o puneam pe mama sa le coasa. Trebuia sa ma rog de ea o saptamana ca sa isi faca timp pentru hainutele papusii mele. ;))

Si am mai avut un urs de plus cu care dormeam, dar nu pentru ca mi-era urat sa dorm singura. Nu. Pentru ca am crezut ca lui ii e urat sa doarma singur. Pana la urma s-a descusut si a iesit plusul din el... plus un ochi scos. Pacat. Acum habar nu am pe unde e :-<

A, si iepurasul de plus caruia i-am tuns barba. Mi se parea ca era prea mare [desi era foarte frumos, si era pufos :X]
Imi e dor de jucariile mele."

Narcisism. This is all about me.

Sunt Raluca. Sunt copil. Sunt naivă. Sunt aiurită și fraieră. Sunt slabă și devorez mandarine. Mă droghez cu ciocolată. Sunt influenţabilă şi influenţez. Sunt tampită şi inţeleg doar ce vreau. Sunt inteligentă şi sunt inconştientă. Sunt Ralu. Sunt îndragostită de natură. Sunt fană Jason Mraz şi James Morrison şi îmi plac mult Vama și Coldplay. Sunt veselă. Sunt melancolică. Sunt tăcută. Vorbesc mult şi prost. Spun lucruri cretine şi uimesc prin profunzime. Sunt poetă şi scriitoare. Sunt Lulu. Visez să rămân copil. Mi-ar plăcea să mă joc cu timpul. Sunt narcisistă. Spun că sunt feministă. Sunt de modă veche. Iubesc operele lui Shakespeare. Sunt fluture negru şi portocaliu şi sunt floare roşie şi ţepoasă. Sunt un cactus sau poate un mac. Îmi plac Cireşarii şi cireşele. Sunt ciufulită şi nu-mi pasă. Sunt un şoarece de bibliotecă şi o scârrrboasă si imi plac orele cu Sandoiu. Şi mai sunt și o rea. Sunt rea cu toţi în afară de ceilalţi. Sunt aşa cum vreau sa fiu. Sunt asa cum ar vrea ceilalţi să fiu. Sunt ceea ce vreţi voi să fiu. Sunt aşa pentru că aşa sunt. Şi pentru că nu o să mă schimb. Sunt Raluca.