De ce jucarii? pentru ca jucariile nu le uitam. Desi le lasam deoparte, le aruncam sau le dam altora, nu le uitam, le pastram in suflet si ne amintim de ele. Avem nevoie doar de un mic imbold [multumiri lui Tudor Chirila pentru asta].
"Papusa mamei mele, cu par blond si ondulat si ochi albastri, pe care am vrut sa o fac sa semene cu mine: i-am facut breton [unul incredibil de stramb, dar se explica: aveam vreo 6 ani] si i-am colorat ochii cu un marker negru, care bineinteles ce s-a luat la prima interventie a mamei. Cu parul nu a mai avut ce sa faca.
Ii faceam si haine. Ii luam masuri [avea vreo 50 de cm], cautam petice colorate si o puneam pe mama sa le coasa. Trebuia sa ma rog de ea o saptamana ca sa isi faca timp pentru hainutele papusii mele. ;))
Si am mai avut un urs de plus cu care dormeam, dar nu pentru ca mi-era urat sa dorm singura. Nu. Pentru ca am crezut ca lui ii e urat sa doarma singur. Pana la urma s-a descusut si a iesit plusul din el... plus un ochi scos. Pacat. Acum habar nu am pe unde e :-<
A, si iepurasul de plus caruia i-am tuns barba. Mi se parea ca era prea mare [desi era foarte frumos, si era pufos :X]
Imi e dor de jucariile mele."
Si eu am avut un iepuras caruia i-am tuns barba:"> Imi amintesc de primul meu ursulet. Toata ziua il imbracam cu hainele papusilor, iar o data chiar i-am facut baie. Eram singura acasa si dupa ce i-am facut baie l-am invelit in patura de pe pat:">
RăspundețiȘtergere