Agnosticism

Din nou o să încep cu un avertisment. Dacă sunteţi adepţi înflăcăraţi ai vreunei religii, s-ar putea ca textul următor să vă deranjeze, irite, întristeze, sau să vă deruteze. Puteţi să vă spuneţi părerile sub formă de comentarii, oricare ar fi acelea. Nu am nimic cu creştinii, nu vreau să jignesc pe nimeni, vreau doar să-mi expun punctul de vedere. Enjoy.



Ce ziceţi de titlu? Iar mă bag în chestii prea mari pentru mine. La un moment dat s-ar putea să mă scufund în ele, dar până atunci o să ţip şi o să urlu şi o să vorbesc şi o să mă port ca o nebună. Şi ce?

Ieri ţopăiam eu din blog în blog, şi peste ce dau? Relatarea unei oarecare Messa, care susţinea sus şi tare că ateii sunt persecutaţi. Ciudat, eu nu am observat asta, dar cine stie? Aşa că hai să mai căutam. Şi mai găsim. Şi uite ceva amuzant: un oarecare domn Brânză (teoretic politician, îl mai cheamă şi William Nu-Ştiu-Cum; nu am auzit în viaţa mea de el, dar recunosc umilită că politica e pentru mine cum e chineza pentru diriga) consideră oamenii care nu cred în Dumnezeu periculoşi. Somat să-şi ceară scuze, rectifică: se referea doar la atei. Vaai, ne flatezi, domnule Brânză. Nu ştiam că gândeşti atât de departe. Ştiţi, chiar acum vroiam să ies puţin, am rămas fără cartuş la FN MAG-ul meu, şi nu o să mai am cu ce să mă joc mâine la metrou. Ce îi face pe atei periculoşi? Faptul că nu credem în Dumnezeu, în niciun zeu de fapt, fie el Iisus, Allah, Iehova sau Zeus? Ce e rău în asta? Dacă nu credem în poveşti de adormit copii, potrivit cărora un şarpe (simbol malefic în mitologia nordică şi nu numai) oferă unui cuplu dezbrăcat un măr (ştiţi povestea cu Mărul Discordiei? e din mitologia greacă) care le-a dat minte (interesantă poveste totuşi, de ce să nu recunoaştem), nu înseamnă că noi nu gândim, nu distingem binele de rău, nu avem suflete, sau nu simţim durerea. De fapt, de ce am avea nevoie de divinitate pentru a ne ţine departe de vicii şi păcate? Dacă ne abţinem de la lucruri rele, o facem pentru că ştim că aşa e mai bine, nu pentru că ne e teamă de pedeapsa divină.

Dacă stau să mă gândesc mai bine, credincioşii au făcut mult mai multe atrocităţi şi crime decât ateii. E adevărat, creştinii au fost persecutaţi timp de peste 300 sute de ani, dar cu timpul au câştigat teren, în 391 fiind singura religie oficială din Imperiul Roman. Şi dacă au prins puterea, au făcut pe dracu'n patru ca să o păstreze. La propriu. "Păgâni" măcelăriţi. "Vrăjitoare" arse pe rug (cred în vrăjitorie aşa cum cred în probabilitatea de a muri în următoarele două luni datorită gripei porcine). Evrei persecutaţi. Mă opresc la acuzaţiile aduse creştinismului, din necunoştinţă de cauză în ceea ce priveşte celelalte religii, fie ele monoteiste sau politeiste. Nu am nevoie de religiile voastre. Veţi spune că sunt mică, proastă şi arogantă. Las'să fiu! Mai mult cred în extratereştri (acum serios, e mai arogant să credem că în Universul infinit şi în continuă expansiune în care trăim, suntem singurele fiinţe vii. Nu mă aştept la chestiuţe verzi cu ochi bulbucaţi şi antenuţe, dar trebuie să fie...ceva).

Şi ştiţi ceva? Einstein era ateu. Şi Sigmund Freud era ateu. Şi Karl Marx era ateu. Şi Isaac Asimov era ateu. Şi Napoleon Bonaparte. Şi Friederich Nietzsche. Şi Edison. Şi Oscar Wilde. Şi Mark Twain. Şi Eminescu. Şi John Lennon. Björk. David Gilmour. Roger Waters. Mick Jagger. Woody Allen. Jodie Foster. Jack Nicholson. Katharine Hepburn. Keanu Reeves. Angelina Jolie. Bruce Lee. Toţi sunt atei. Genii, filozofi, scriitori, vedete.

Ei au avut curajul de a nu crede. De ce aş crede într-un Dumnezeu care îmi cerşeşte zilnic rugăciuni? De ce aş crede într-un Dumnezeu care se contrazice singur?(Vă veţi întreba cum vine asta. Păi, simplu. Nu e Biblia cea care spune "Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte", dar apoi spune ca dacă primeşti o palmă, să întorci şi obrazul celălalt?) De ce aş crede într-un Dumnezeu care vrea ca "femeile să tacă în adunări, căci lor nu le este îngăduit să ia cuvîntul în ele, ci să fie supuse, cum zice şi Legea", un Dumnezeu care nu-i permite femeii "să înveţe pe alţii, nici să se ridice mai presus de bărbat, ci să stea în tăcere", un Dumnezeu discriminatoriu, care pune drepturile bărbaţilor mai presus de cele ale femeii? Acesta este Dumnezeul vostru, nu al meu.


Mentiune: nu am nimic cu creştinii, iudeii, musulmanii, ş.a.m.d. Fiecare crede ce vrea, sau în cine vrea. Tot respectul meu pentru puterea voastră de a crede, putere care se pare că nu mă caracterizează.