Despre discriminare

Înainte de a citi această postare, trebuie să vă avertizez că are un conţinut mai violent decât celelalte postări ale mele. Este un strigăt de ajutor pentru cei care au obosit să strige, şi un strigăt spus cu cuvinte mici şi puţine nu va fi auzit. Aşadar îmi cer scuze dacă textul următor vă va deruta, întrista, irita, speria sau dezamăgi. Dar trebuie să fac asta, e o datorie faţă de mine, pentru că lumea mă sperie prin intoleranţa şi răutatea sa, la care nu vreau să iau parte. La sfârşit sunteţi liberi să ţipaţi, să mă înjuraţi, să mă acuzaţi sau să aruncaţi (în continuare) cu pietre. Eu am făcut-o până acum (având grijă să aleg pietricele mici, care să nu facă prea mult rău), dar acum.... citiţi.



De ce despre discriminare? Pentru că e peste tot în jurul nostru, pentru că e reală şi actuală, de la misoginism la rasism şi homofobie. Dar să o luăm cu începutul.

De curând am redescoperit o melodie care îmi plăcea foarte mult acum 2-3 ani, Grace Kelly interpretată de Mika, de care poate aţi mai auzit (Relax, Take It Easy; Blame It On The Girls, Happy Ending, Rain, Erase, Pick Up Off The Floor). Am mai căutat diverse filmuleţe cu melodiile lui, în încercarea de a descoperi melodii pe care nu le ştiam, melodii diferite şi foarte plăcute din punct de vedere auditiv. Însă în timp ce ascultam diverse melodii ale lui pe YouTube, am văzut comentarii gen "gay,gay,gay,gay,gay,gay,gay,this is the most homosexual thing on youtube!!!!!!
go and !?*%$£*&"@# aka fuck yourself you fat gay asshole!!!!" sau
"gay mother fucker".
Am fost şocată. Ok, tipul e bisexual, so what? Cât timp cântă bine de ce trebuie să ne pese ce face în dormitor? Şi, presupunând că nu ar cânta, de ce trebuie să ne pese? Oameni buni, deschideţi ochii! Aşa, deschideţi-i! larg! mai larg! Acum vedeţi? Ne-am schimbat. Am evoluat. Am învăţat să fim toleranţi şi să lăsăm doar inapţii cu un IQ sub 50 să arunce cu roşii şi ouă în participanţii la GayFest.. Poate nu e normal, nu e aşa cum era la început, dar e normal să dăm cu bombe unii în alţii? E normal să aruncăm cu grenade în licee? E normal să furăm? Sau să ucidem? De ce să lipim etichete în fruntea persoanelor cu altă orietare sexuală? Urmează să le considerăm bolnave din punct de vedere psihic, aşa cum se întâmpla acum 40 de ani, pe vremea comunismului.
Dar vă dau alt argument. Ce ştiţi despre Roma antică? O cultură înfloritoare şi puternică, cultură care a dominat atât de mult timp Europa. Arhitectură impresionantă, religie politeistă asemănătoare cu cea greacă, legende superbe, putere culturală şi militară, un model pentru Europa, care a căzut la picioarele vastului Imperiu Roman. Ce conducător din lumea antica nu ar fi vrut să guverneze un imperiu precum cel roman? Şi o asemenea cultură nu se putea baza pe oameni inferiori din punct de vedere psihic. Era nevoie de oameni puternici, inteligenţi şi...toleranţi. De ce spun toleranţi? Pentru că în Roma antică relaţiile sexuale între persoane de acelaşi sex nu erau doar tolerate, ci aveau legitimitate şi erau considerate normale cu atât mai mult cu cât până şi monarhii aveau legături cu barbaţii (împăratul Nero a fost primul moharh căsătorit cu un sclav, iar faptul că Traian era pederast nu era un secret). Vreţi alte exemple? Vă mai dau: în Grecia elenistică, a cărei cultură a influenţat-o pe cea romană şi nu numai, legăturile pederaste (mai cunoscute sunt cele dintre filozofi şi discipolii lor; căutaţi despre Aristotel) erau la ordinea zilei, iar marile culturi ale Asiei secolului X percepeau homosexualitatea ca pe cea mai pură formă a dragostei.
Marile culturi ale lumii, culturi vaste, influente şi înfloritoare, priveau cu îngăduinţă homosexualitatea. Ce drept avem noi, bieţi epigoni, oameni cu o cultură apropiată de limita inferioară, să judecăm?

Menţiune: Nu înţelegeţi greşit mesajul meu. Sunt cât se poate de heterosexuală. Doar că atitudinea oamenilor m-a şocat, aşa că aceasta este forma mea de protest.

Mai vreţi? Mulţi o să spuneţi nu. Dar de ce nu? Totuşi să mai schimbăm putin. Să trecem la un alt subiect care poate fi studiat zilnic, pe stradă, în autobuz şi în magazine. Fiţi serioşi, nu aţi văzut pe nimeni uitându-se urât la persoana de lângă doar pentru că avea un ten de o culoare mai închisă, sau, hai să spunem lucrurilor pe nume, pentru că era de etnie rromă?
Să fim sinceri, am pus etichete. Din nou. Într-adevăr, şi mie mi s-a întâmplat să strâmb din nas când am auzit manelele din telefonul rromului de lângă mine (pledez vinovată: şi eu am discriminat, dar nu datorită gusturilor muzicale, ci datorită atitudinii şi comportamentului adepţilor acestui gen muzical) sau când am auzit discuţii pe un ton ridicat, ironic şi batjocoritor, discuţii total neadecvate purtate de rromi în autobuz, dar trebuie să ne purtam la fel cu toţi? Toţi vom judeca (în sinea noastra, că aşa e frumos) oamenii care se comportă într-un mod umilitor pentru ei, pentru cei din jur şi pentru cei (pe) care îi reprezintă, dar cum să îi judecăm pe cei care se poartă absolut normal, care sunt muncitori, curaţi, sinceri, oameni marginalizaţi de societatea crudă din ziua de azi, societate înfometată, gata să devoreze tot ceea ce e diferit? Oameni buni, aţi vrut să scăpaţi de comunism, dar aţi ramas cu sechele! Aţi cerut libertate dar de când v-au dat cheia lanţurilor voastre staţi cu ea în mâinile voastre obosite, şi nu vedeţi ce să faceţi cu ea! Din nou vă cer să deschideţi ochii, cât de larg puteţi, să alungaţi ceaţa din jurul frunţilor voastre şi să priviţi în jur! Într-adevăr, nu veţi vedea uniformitate, dar nu vreţi asta. Nu asta spuneaţi acum 20 de ani? Şi vă mai cer ceva, un mic exerciţiu pe care atât de mulţi v-au pus să-l faceţi: puneţi-vă în locul lor. Închideţi ochii, imaginaţi-vă că sunteţi un om normal, muncitor, onest, care-şi plăteşte la timp taxele şi rata la maşină; nu vă diferenţiaţi de restul decât prin culoarea pielii, dar asta e un mic detaliu neînsemnat...oare? Atunci de ce se uita lumea aşa? De ce se fereşte? De ce v-a fost al naibii de greu să faceţi rost de un loc de muncă? Copilul nu mai vrea să meargă la şcoală din cauză atitudinii celorlalţi, soţia nu a putut să-şi găseasca un loc de muncă rezonabil, unde să nu fie agresată, iar lumea e atât de...agresivă... Minunat, nu-i aşa? Acum deschideţi ochii, şi îndrăzniţi să aruncaţi cu pietre!

Şi asta nu e tot. De ce să aruncăm cu pietre doar în rromi şi chinezi şi arabi? Doar nu se deosebesc doar prin culoarea pielii. Mai au şi religie, nu? Şi dacă urâm naţionalitatea, urâm şi religia şi adepţii ei. Hai să dăm cu pietre şi în iudei, şi în musulmani, şi în budişti, şi lista poate continua. Dar dacă ne-am luat de religie, de sex de ce să nu ne luăm? Haideţi, oameni buni, să agresăm femeile pe străzi, să urlăm la ele, să ne comportăm ca nişte subspecii, să ţipăm, să înjosim, să ignorăm, să urâm... Ne urâm pe noi înşine. Lărgiţi-vă orizonturile, oameni buni! Cine suntem noi să judecăm? Nu sunt o persoană religioasă, dar pentru cei care sunt, vă aduc aminte că se spune că Dumnezeu ne-a făcut egali, şi egali suntem în faţa Lui, acolo sus, ca şi în faţa legii, în şcoli, birouri, maşini, restaurante, magazine, aici jos. Suntem egali. Fiţi înţelegători. Fiţi toleranţi. Fiţi buni. Fiţi oameni.