"Ce copilării spunem. Ne afundăm în cuvinte mari și importante și uităm cine suntem, uităm până și de ce spunem toate astea. De ce facem asta? Nu am nevoie de aprobarea ta dacă am chef să plec. Nu am nevoie de tine dacă vreau să zbor. Trebuie doar să-mi întind aripile...și să cad. Da, face parte din zbor. Pentru că întotdeauna o să zbor vertical. În sus. Spre soare, ca Icar, până când aripile mi se vor topi, sau se vor frânge, așa cum ai spus tu. Să se frângă! Se vor vindeca, și vor fi din ce în ce mai puternice, și până la urma voi reuși să ating Soarele. Nu mă crezi, nu-i așa? Dar de ce să nu pot? Pentru că e prea sus? Pentru că e prea cald? Pentru că pur și simplu nu pot? Dar cine hotărăște ce pot și ce nu? Am să zbor, am să ating Soarele, am să țin Luna în palmă și am să arunc cu stele dupa ielele ce vor dansa în juru-mi, dacă asta am să vreau.
Nu am nevoie de tine să-mi spui ce pot și ce nu pot, ce vreau și ce nu vreau, cine sunt și cine nu sunt. Nu am nevoie de nimeni."
Ar trebui intitulat..
RăspundețiȘtergere"Scrisoare catre Rusu" =))
=)) Eu incerc sa fiu romantica, si tu-mi aduci aminte de Rusu??
RăspundețiȘtergere