Aproape (III)

"Uite cât eşti de aproape. Aproape că îţi pot auzi răsuflarea, deşi ne despart mii de kilometri. Dacă închid ochii şi întind mâna, aproape că îţi pot atinge faţa. Vezi cât de aproape eşti? Închide şi tu ochii.
Te-ai ascuns de mine atâta timp...Te-am speriat? Iartă-mă. Nu mai spun nimic, dacă nu vrei. Pot să tac, putea să tăcem amândoi şi să ne cufundăm în linişte, până când liniştea ne va asurzi. Iar apoi vom exploda într-o aureolă de cuvinte, până ne vom spune totul, chiar dacă ar dura 300 de ani.
M-ai iertat. Ştiu că te-am schimbat atât de mult, încât propria-ţi reflexie te priveşte cu suspiciune crescândă. Dar va învăţa să aibă încredere în tine.
Ţi-ai agăţat sub pleoape o sclipire pe care mi-o arăţi doar mie, şi pe care nu vreau s-o împart cu nimeni. Numeşte-mă egoist, dacă vrei, apoi hai să ne îmbătăm cu egoismul meu! Eu sunt deja ameţit. De tine, de voioşia ta, de spontaneitatea ta, de cochetăria şi timiditatea ta... Eşti tu, apoi te schimbi, dar tot tu eşti. Şi în tine parcă zace o muză zglobie, şi mă-ncântă graţia şi candoarea ta... eşti ca o flacără ce abia mai pâlpâia, dar acum te-ai dezlănţuit, şi ai putea mistui tot din jurul tău, dacă ai vrea... Şi nimic nu te mai poate stinge. Apă, lacrimi, nisip, le-ai nimici pe toate!
Ai zis că vrei lumină? Îţi dau toată lumina mea, doar hai să ne îmbătăm cu vise!"